-La ce facultate eşti tu?

-La Jurnalism.

-Uaaaa, ce mişto (tare, interesant, super, deosebit, extraordinar) o să apari la tv!

De ce toţi cred că jurnalism înseamnă să apari la tv? Chiar nu mi-ar plăcea chestia asta. O sun pe bunica mea şi după mica predică în care mă roagă să mai trec şi pe acasă începe să-mi spună că m-a văzut la tv. Ce????

Daaaa, bine….de fapt nu te-am văzut eu. De ce nu m-ai sunat să-mi spui că apari la tv? Adică eu aflu de la vecini că eşti la televizor în loc să-mi spui tu?!

Deja m-a apucat râsul. Şi o întreb mai departe curioasă, pe ce post m-au dat ăia.

Păi…mi-a spus mie X-uleasca pentru că DOAR a auzit când te-au prezentat Ramona Băduleasa.

Nu, nu. Bunicuţo, nu e vorba de Ramona, ci Simona. Şi nu Băduleasa, ci Pătruleasa.

Aaaaaoleuuuu! Şi eu chiar am crezut că eşti la tv şi pe mine nu m-ai anunţat.

Cred că i-am repetat de sute de ori că eu nu o să apar la tv, eu nu vreau la tvvvvvvvvvv!

Mda şi ea tot mă bate la cap că nu-i place ce carieră mi-am ales. Păi eu sunt mai timidă aşa, eu nu am văzut cât de nesimţiţi pot fi unii jurnalişti? Eu nu sunt conştientă că o să mor pe fronturi transmiţând în direct din războaie? Unde mi-a fost capul când am dat la facultatea asta?

Că ea adoră să fiu ADVOCATĂ (aka avocată). Ar fi mai frumos dacă aş fi advocată, o meserie mai pentru mine aşa. Păi da mă bunicuţo, dar eu nu prea pot minţi. Şi dacă mie nu îmi place altceva, nu îmi place. Şi gata, am încheiat discuţia, eu vreau la jurnalism.

Mda…păi, ziceam şi eu doar…acum tu te faci ce vrei tu.

Auzi, dar măcar să te măriţi cu un ADVOCAT.

Aoleu iar începe cu măritatul şi cu planurile pentru viaţa mea. De la 15 ani mă întreabă când mă mărit. La 30 de ani mă mărit.

Face ochii mari şi îmi urlă în faţă că nu sunt sănătoasă la cap. Păi cine te mai ia nebuno pe tine la 30 de ani? Că toţi ADVOCAŢII sunt la casa lor atunci.

Atunci rămân fără ADVOCAT, rămân nemăritată. Doamne care m-ai făcut! Mama ta ştie ce idei ai tu? Ia mamaie şi mărită’te!

Uite acum, stai să dau un telefon la starea civilă şi să-mi cumpăr bikinei cu dantelă.

Auzi tu (către bunicul meu), copila asta zici că nu e din familia noastră. De fapt nici ea şi nici ălâlalt nebun de frate’său. Ăştia să vezi că nu se căsătoresc înainte să murim noi.

Valeuuuu mamă, începe povestea veşnică. Dar ce tot aveţi de ne terorizaţi cu chestia asta? Eu dacă aveam chef să mă mărit şi mă îndrăgosteam rău rău de unul, mă măritam şi la 16 ani. Acum na, eu zic că mă voi căsători la 30 dar cine ştie? E posibil să mă mărit la 29 jumate sau la 32. Depinde cât de mult mă vrăjeşte ADVOCATUL.

Bunica acum ar vrea. Ar fi aşa mulţumită să mă vadă schimbând pamperşi. Aham şi mai are ea un scop ascuns, să devin umflăţică gravidă şi să îmi ia toate hainele. Că de câte ori mă vede cu vreo haină nouă îmi spune să i-o dau ei când nu-mi mai place. Până şi când aveam ortopedice din alea prin 2000 şi le proba prin casă de drag. Şi mă rugam să nu-şi frângă gâtul în ele.

Cred că am unii dintre cei mai nebuni bunici din lume, şi nu o zic doar eu. Îmi place când îi văd şi acum ţinându-se de mână şi uitându-se la Din dragoste. Şi eu plictisită de emisiune stau trântită în colţul patului cu mp3-ul în urechi… şi ei mă tot întreabă dacă am văzut ediţia trecută a emisiunii că au fost acolo nişte cazuri frumoase. Nu mamaie, ţi-am mai spus că eu nu mă uit la aşa ceva. Păcat, exclamă ea! Da, păcat şi casc.

Ei doi până şi azi se alintă. Bunicul îi aduce bunicii mele(inclusiv mie) micul-dejun, prânzul, cina(ce-o fi) la pat. Şi o întreabă dacă mai vrea ceva. Nu, ţucă mică.

Şi mă abţin să nu râd în faţa lor.

Chiar mi-e dor de o seară petrecută cu ei şi ascultându-i cum comentează mondenul, aşa că plec acasă în Teleorman pănâ când nu mă prind în Bucureşti sesiunea şi admiterea.

R:Cum e să simţi că nu mai poţi avea încredere nici în propria familie şi că persoane dragi ţie dau dovadă de ipocrizie?

EU:Păi, e…

De ieri citesc la o carte amuzantă.(cred că azi o termin) Nu spun care, amuzantă, despre futangeală afectivă. (bărbaţii vor) Mă mai identific din când în când cu personajul şi mă bucur că nu sunt singura nebună din lume care are idei. Ce fel de idei? De tot felul: despre viaţă, despre femei, bărbaţi, dragoste, mâncare, reviste etc. Şi tot răsfoiesc mergând pe stradă. Cam pierdută în ultimele două zile ce-i drept. Nu prea mi-a păsat de cei din jur şi nu m-am ostenit să ridic capul din pământ. Fata lu’ tati şi-a găsit un job şi el nici măcar nu a aflat. De fapt nu prea a aflat nimeni că job-ul ăsta a apărut aşa dintr-o dată în timp ce ea îşi ducea cărţile la biblio rugându-se în gând să nu-i facă baba isterică vreun scandal pentru că a întârziat predarea cu DOAR 2 săptămâni. A prins-o în toane bune, adică mergea la grupul sanitar şi vorbea cu ea de parcă s-ar fi aflat la 2 km una de cealaltă.(urla, da) Şi tocmai sună telefonul. Se prezintă un tip în 5 minute şi oricum niciodată nu reţine numele persoanelor din prima şi aude brusc ceva cu Ramona. Aham, Ramona sau Adela…eu sunt. Pai un job în media, un interviu, un test şi apoi mai vedem. Săracul, mi-a spus ora interviului de 3 ori( şi nici atunci nu eram sigură:12 sau 2? ), eu jenată scuzându-ma cum că aş fi într-un loc unde nu se aude foarte bine, adică zbiera baba în urechea mea să-i dau permisul că face pe ea. Uf, da! Am început cu stângul, ca de obicei. Ce va crede tipul ăla? L-am cam repezit la telefon, s-a blocat şi el.

În final toate bune. Bine, nu chiar bune…că am numai articole despre politică în cap. Şi de ce tot îmi ziceam eu că nu suport politica? Bineînţeles Ade că tocmai de aşa ceva dai, că na, nu prea eşti tu norocoasă. Uff şi ce aş urla acum de durerile abdomenului. Exerciţii şi febră. M-am îngrăşat….mă cred şi eu dacă bag ciocolată ca sparta în mine. Şi numai la Mircea Badea îmi vine pofta. Mă uit la emisiune şi golesc raftul pentru dulciuri. E toxic.

Dureri de cap, chef deloc. Mers agale şi nepăsare. O mână pe fund în metrou. Mda, de mâine încep să iau şi eu bărbaţii de fund, asta-i culmea. Un strigăt: pisiiiiii, tu pisiiii….ce faci? Citesc, îi răspund în gând fără să mă uit. Citesc cărţi despre bărbaţi, femei, relaţii şi futangeală afectivă.

Îmi tremură corpul din toate încheieturile, nu am mâncat decât o gogoaşă la Anca şi am luat câteva guri de cacao cu lapte. Emoţii şi nu înteleg de ce. Gol din ăla în stomac. Mă iau după personaj şi încep să-mi repet în gând “echilibru sufletesc”. Cred că sunt nebună.

Simt că leşin şi mă ţin de bară în continuare fără să mă impresionez nici eu pe mine, nici Ade pe Ramona şi nici invers. Aglomeraţie şi dintr-o dată o şoaptă la ureche: “frumoaso ce eşti!” Chiar nu am chef. Mă întorc cu spatele şi  îmi râde în ceafă sigur pe el. Ştiu, m-am purtat ca o fetiţă, m-am întors, am privit în jos şi am roşit. Şi la ieşire încearcă să mă ia de mână. Nu am fost curioasă să-l privesc, îi vedeam doar adidaşii. Cel puţin nu m-a abordat unul cu pantofi de manelişti. Uf, cum îmi pot sări în ochi pantofii şi mâinile unui bărbat!

Nu ştiu ce naiba am de tot roşesc în ultima vreme de la orice prostie, de fapt nu doar în ultima vreme…dintotdeauna. Că eu cică am doi şefi mai mici decât mine. (şi unul mare incognito) Şi mă inchid într-o cameră cu ei pentru un interviu şi ies după o oră roşie ca focul şi cu un zâmbet larg. Şi Anca îmi spune că dacă nu m-ar fi cunoscut ar fi crezut că m-am jucat cu şefii de-a mama şi de-a tata. Neah, sunt mai mici decât mine. Nu-mi plac aştia mici, niciodată nu mi-au plăcut. Îmi place ideea de bărbat, nu de băiat. Băiatul cere voie la mami să facă anumite lucruri, e naşpa să fii dădacă.

Tremur. Îmi aduc aminte amuzată de episoadele mele cu crize de victimizare: nu mă iubeşte nimeniiiii, sunt o persoană dificilăăăăă, nimeni nu are răbdare cu mine de-a dracu’ ce sunt, insuportabilăăăăă….cu mp3-ul în urechi şi cu o piesă pe repeat de săptămâni bune. E clar, numai un om nebun la cap poate asculta o piesă pe repeat zile în şir.

Cred că îmi dau dreptate. Ajung în căsuţa mea. Goală, ca de obicei nu mă aşteaptă nimeni, nici cu masa pregătită, nici cu vreo surpriză. M-am obişnuit. Tot trântesc lucruri, le scap. Ce tot am? Sunt prea…schimbată (ziceau unii) a nabii, mă enervez repede, ţip.

Mă gândesc deja la sesiune, la job şi repet întruna pisoiului…o să mor, adio! El: miau! cu ochii mari, verzi spre mine. Da, da…o să mor.

Tot tremur şi mă arunc pe pat, patul meu imens. Şi mă gândesc să golesc o cutie de bomboane cu cherry şi brandy. Nu le-am primit, nu…mi le cumpăr singură. Poate adorm. Mă mai gândesc la mare, Costineşti şi am poftă să mă arunc pe nisip şi să-mi răcoresc picioarele în mare.

Merci Mika pentru că m-ai lăsat să scriu postul ăsta pe blog. Daaa, m-ai lăsat mai mult de frică să nu comentez că ştii tu că am nevoie de linişte când scriu. Îmi pierd ideile cică. Şi aşa sunt valma în capul meu.

Azi am citit un post care mi-a amintit de momentele  în care mă gândeam la “nemurirea sufletului”. În ultima vreme m-am gândit mai mult la mine, am încercat să mă “cunosc”. Şi asta molipsită de prietene apropiate care analizează în detaliu fiecare cuvânt, fiecare întâmplare din viaţa lor. Şi am observat că le place să întoarcă o problemă pe toate părţile. Eu nu fac deloc aşa. Eu acţionez pur şi simplu, iau lucrurile exact aşa cum mi se întâmplă însă m-au cam molipsit fetele astea. Ia uite mă, ce chestie!

În mare nu ştiu foarte multe lucruri despre mine, prefer să-i întreb pe cei din jurul meu cum sunt. Şi îmi spun fără să mă menajeze. Îi întreb de prima impresie lăsată. Aproape toţi îmi spun că prima impresie mă clasează undeva în rândul fetelor plictisite de tot, deloc impresionabile şi un pic fiţoasă. Apoi când ajung să mă cunoască îşi dau seama că nu sunt deloc aşa.

Când eram mică voiam să fiu altcineva înainte de examene importante, teze, lucrări etc. Îmi ziceam că ce tare ar fi să fiu în liceu când urma să am examenul de capacitate. La prima sesiune voiam să fiu în generală, fără stres. Apoi mi-am dat seama că nu e bine nici în generală să revin, după aia iar dau peste examenul de capacitate. În niciun caz nu prea era bine. Erau singurele situaţii în care voiam să fiu altcineva. Niciodată nu am vrut să fiu altă persoană, nu m-am visat la Hollywood, nu m-am visat într-un bmw (recunosc, un seat roşu da…al meu, doar al meu), nu m-am visat cu picioare lungi, nu m-am visat lângă Brad Pitt (decât lângă un brunet cu fund bombat) , nu m-am visat nici măcar în rochie de mireasă ca alte prietene ale mele. Ştiu doar că trebuie să fie simplă, crem, volane şi corset perfect. Iar el în niciun caz cu tenişi şi costum în dunguliţe. (am văzut asemenea ginere, jur)

Oricât de plăcută sau de neplăcută a fost viaţa mea până acum, nu am vrut niciodată să fiu altcineva. Probabil şi pentru că în final, din orice întâmplare păstrez în suflet doar lucrurile frumoase. Nu uit persoanele deosebite pentru mine, nu uit zâmbete, nu uit îmbrăţişări. Pentru mine doar atât contează. Chiar dacă uit anumite detalii fără să vreau. Chiar zilele astea cineva îmi reamintea detalii drăguţe de la începutul unei relatii. Uitasem tot şi nu-mi venea să cred. Asta sunt, nu pun mare accent pe anumite detalii.

Mi-am amintit. Să spun şi să nu fiu ipocrită. :)) Am visat că pocneam un tip cu atâta plăcere direct în ochi. Şi mi se pare că exersam şi parcarea laterală pe el în visul ăla. Ce dulce!

O fiţă super-tare din ziua de azi e să îţi pui colagen în buze (sau botox, silicon). Nu ştiu de unde a apărut aberaţia asta dar sigur au scornit-o nişte femei invidioase pe Angelica Jolica. Care-i faza, că sincer eu nu mă prind? Eşti sexy sexy dacă ai bot din ăla umflat de zici că ţi l-ai prin în pierce-ul vreunuia? Eşti sexy dacă îţi pui o tonă de gloss roz? Eu ca fată nu văd chestiile astea sexy. Mă gândesc că poate li se par bărbaţilor sexy din moment ce toate fetele îşi iau credit cu buletinul ca să-şi pună grăsime în buze.

Tot farmecul apoi este să mergi în Bamboo( sau în clubul lui Mutu, mai nou), să faci poze peste tot şi să le pui pe hi5 ca să vadă tot poporul cât de bună eşti tu. Bineînţeles că alea invidioase se vor zgâria pe ochi, vor plânge pănă le va intra rimelul în gură , îşi vor tunde venele cu lama fiindcă nu au şi ele parte de haine scumpe, de plimbări cu maşini de enşpe mii cai putere dar care folosesc doar doi pe şoselele din România…în fine ştiţi ce vreau să spun: pisi cu bani. Şi să nu credeţi că e aşa simplu să fii o divă cu botic. Păi pentru a şti să ţii buzele ţuguiate ca fetele astea două de mai sus trebuie să faci cursuri. Nu-i de glumă cu aşa ceva. Dacă nu ştii să le ţii cum trebuie îţi taie pisi porţia de genţi Vuitton. Şi naiba fată, o geantă din aia costă mii de euro.

Chiar dacă mi se păreau aberaţii cărţile alea editate de diferiti stilişti de prin România, mi-am dat seama că ar trebui să devină manuale obligatorii la şcoală. Astea trebuie educate de mici. Cel puţin acolo se găsesc nişte sfaturi de bun simţ la îmbrăcăminte, da da…ăla pe care nu prea îl mai au femeile. Pentru că pentru multe dintre ele sexy înseamnă cât mai dezbrăcată şi cât mai sclipicioasă. Păi dacă tu apari dezbracată de-a gata ce interes mai speri să-i trezeşti unui bărbat?

Şi de astfel de exemple e hi5-ul plin. Pentru că minunatele poze din articol sunt preluate de acolo. E trist că se întâmplă toate lucrurile astea şi poate prin semnale de alarmă în genul pe care le trage pitzipoanca(vezi blogroll) unele dintre ele se vor trezi la realitate.

Acestor fete le doresc să nu şi-o mai tragă cu toţi pentru o pereche de blugi. (in memoriam colegelor de liceu care povesteau amuzate cum şi-o trăgeau prin canale cu toţi retardaţii)

Şi un ultim sfat: înainte să ieşi din casă holbează-te naiba în oglindă 5 minute (blondele între 30 şi 60 de minute) şi dedublează-te! Da da, fii propria ta Marinelă, prefă-te ca o nebună că te ai în faţa ochilor pe tine şi cere-ţi o părere! Întreabă-te dacă îţi place cum arăţi! Dacă nici aşa nu funcţionează, intră uşor în dormitorul bunicii tale, cere-ţi scuze că ai deranjat-o din plăcuta lectură a cărţii “Magicianul” şi întreab-o dacă îi place cum eşti îmbrăcată. Dacă babei îi cade proteza e de rău, fugi şi schimbă-te!

*Am intrat zilele trecute pe contul de pe Wordpress şi am observat că la dashboard mai am un blog. Nu ştiu cum se face că pot intra în dashboard-ul unui bloger din top 100. Cool. Văd tot ce are în ogradă. :)) Ar fi tare să postez într-o noapte de pe blog-ul lui numai mesaje compromiţătoare. :))) Dar nu, că are nume frumos băiatul, îl las. Plus că e brunet.

*Am regăsit un banc în ton cu Pitzipoanca (vezi blogroll):O blonda cade in Nil. Când se vede inconjurată de crocodili, zice: wow, bărci de salvare Lacoste!

*Din seria “discuţii interesante pe mess”: Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:29:27 PM): asa gaji
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:29:33 PM): baga`te`n blogareala lor
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:29:39 PM): si scrie macar tu ceva de Dmne ajuta
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:29:46 PM): ca`n rest…dmne miluiesteeeeeeeeeeeeeeeeee
ade_ade (4/29/2008 8:29:52 PM): ce sa scriu?
ade_ade (4/29/2008 8:30:01 PM): ce tema ti-ar placea sa găsesti la mine pe blog?
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:30:02 PM): ce scrii tu de obicei
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:30:09 PM): ceva din viata cotidiana
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:30:11 PM): aia imi place mie
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:30:18 PM): problemele societatii in care traim
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:30:29 PM): si pe care le intalneste fiecare individ la orice colt de strada
ade_ade (4/29/2008 8:31:05 PM): la mine la coltul strazii e o bodega
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:31:09 PM): :))
ade_ade (4/29/2008 8:31:12 PM): unde se strang barbatii si se imbata
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:31:16 PM): ce intelegeti voi prin “bodega”?
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:31:18 PM): aaaaaaaa
ade_ade (4/29/2008 8:31:19 PM): si cand trec pe langa ei imi zic “muah” şi “ce bună eşti”
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:31:22 PM): “carciuma”
ade_ade (4/29/2008 8:31:35 PM): adica un magazin de 2 pe 2 cu multa bere si tuica din aia
ade_ade (4/29/2008 8:31:38 PM): si afara cateva mese
ade_ade (4/29/2008 8:31:43 PM): unde stau cocalarii

Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:31:52 PM): trazni`i`ar
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:32:00 PM): bine ca langa blocu` meu nu e asa ceva amenajat

Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:35:49 PM): si inca un lucru ce m`a bucurat
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:35:55 PM): ca n`am vazut la tine pe blog
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:36:03 PM): toate aburelile expirate cu “pastele”
ade_ade (4/29/2008 8:36:07 PM): :))
ade_ade (4/29/2008 8:36:24 PM): despre paste mai lipsea sa scriu
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:36:24 PM): unde intram..paste..paste si iar paste
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:36:29 PM): nu scrie :((
ade_ade (4/29/2008 8:36:36 PM): nu scriu ma
ade_ade (4/29/2008 8:36:51 PM): si asa nu prea am inspiratie pt un post lung si consistent
ade_ade (4/29/2008 8:36:56 PM): imi fug doar idei prin cap
Alexandra (Madonna) (4/29/2008 8:36:57 PM): ))
ade_ade (4/29/2008 8:37:22 PM): gen…i-a zis mami odata fratelui meu cel iubitor de femei ca daca l-ar fi facut din greseala fata, ar fi fost cea mai mare tarfa =)))

*Vreau la mare de 1 mai, la nisip, costum de baie în buline, ulei, soare, băieţi în tanga. Vise tată! Vorba unuia. :)) Abia în vară ajung. În vară după sesiune şi după admiterea la facultate. Sper să-mi poarte noroc doamna Badea (mama lui Mirciulică Badea) că tot după cartea ei am învăţat şi la bac şi am scos note bune la română. Ideal ar fi să intru la buget şi dacă mă ambiţionez un pic în zilele alea călduroase să stau în casă şi să citesc despre romanul preferat al blondelor (adică Ion) sigur reuşesc. Ce bărbat tare era Ion! Tremura femeia în faţa lui şi pământul se făcea fărâme înduioşat de pupăturile lui. Of, nu mai există astfel de bărbaţi în ziua de astăzi. :))) Azi ideali sunt ăia care se prind repede când blonda le zice: “vai pisi, uite ce gentuţă super!” Şi el repede: “Hai să ţi-o cumpăr!” Serios că ea nu se gândea deloc la asta. Hai mă, nu…pe bune. Nu e nevoie. Hai fată pisi că ţi-o iau că ai fost bună cu mine noaptea trecută. Ce bărbat!

*Îmi vine să sparg tv-ul, nu e nimic interesant iar toate ştirile s-au transformat în alea de la ora 5. După ce că România asta e vai de capul ei ne mai împuie şi aştia capul cu crime, violuri şi incesturi.

Citesc cărţi. Nu ştiu de ce mă apuc de citit mai multe cărţi în acelaşi timp. Şi pe acolo subiecte triste dar mai bine aşa decât romane siropoase.

Şi niciun (nu-i greşit, uită-te în DOOM) spectacol de balet prin oraş. Parcă era unul (Romeo şi Julieta) acum în mai. Dar mă mai duc şi la teatru, că tot vin fetele în week-end la mine. Auzi (citeşti) Alexule? Vreau prăjitură din aia bună făcută de mama ta. Că de când am fost la tine am mai pus 2 kg pe mine. Văd că pot îmbrăca blugi mai vechi care îmi rămăseseră mari. Şi n-o uit pe asta “blugii sunt o investiţie proastă mamă!”. Ce să fac? Îmi plac. Deschid dulapul, am un teanc mare de blugi în toate nuanţele şi exprim: “nu mai am blugi!”. La care prietena mea: “Săraca de tine!” sau “Cum mamă că mai ai un teanc în dulapul din casa de la ţară!”. Aaa, păi alea sunt modele mai vechi, nu se mai poartă.

Iau mâna de pe tastatură. Când o ating nu mă mai opresc. Scriu şi tot scriu.

Mi-am reluat exerciţiile şi în acelaşi timp am căutat pe net poziţii pentru balet. La început din glumă şi prosteală am încălţat nişte balerini negri aduşi de o prietenă şi mi-am pus Far away de la Nickelback ca să flu-flu puţin prin casă. Am început să exersez diferite poziţii şi deja am febră. Este destul de greu dar foarte furmos. Îmi place la nebunie, am reuşit să învăţ câteva mişcări şi mă relaxează foarte mult. La început picam din picioare când încercam să mă încordez dar am reuşit destul de repede, zic eu. Şi mi-am dat seama că muşchii lucrează mai bine la aceste poziţii de balet decât la exerciţiile acelea banale. Aşa că am să pun imagini pentru fetele interesate. Cu graţie şi atitudine fetelor! Dar şi băieţii le pot lua în seamă, fetelor le plac funduleţele bombate dacă nu ştiaţi. :-”

Lecţia 1- poziţiile picioarelor

http://forum.giuliana.ro/viewtopic.php?t=74